Universitatea Craiova, o iubire alb-albastră

Divertisment

„Ținem cu echipa noastră/ Și la bine și la greu,/ O iubire alb-albastră/ La Craiova e mereu”. Așa începe imnul uneia dintre cele mai iubite echipe din fotbalul românesc, legendara Universitatea Craiova, alături de care toți oltenii, și nu numai, au trăit momente de extaz, la câștigarea fiecăruia din cele 10 trofee interne, dar și de agonie, după două retrogradări în eșalonul secund.

Legenda au scris-o Dunăreanu, Oțeleanu, Cernăianu, Teașcă, Stroe, Oțet, Ivan, Țarălungă, Ștefănescu, Oblemenco, Boldici, Lung, Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Crișan, Donose, Cămătaru, Geolgău, Cârțu, Irimescu și mulți, mulți alții…

Toată suflarea fotbalistică din România a fost fermecată de calificările echipei Universitatea Craiova în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în sezonul 1981-1982, și în semifinalele Cupei UEFA, în sezonul 1982-1983. De fapt, „Campioana unei mari iubiri”, așa cum a denumit-o Adrian Păunescu, a fost prima echipă din România care a ajuns până în aceste faze ale întrecerilor din Europa.

Nu numai rezultatele au făcut ca această echipă să fie unică, ci și atmosfera de pe stadion, care era arhiplin la fiecare meci, iar alte câteva mii de suporteri stăteau la porți. De altfel, este prima echipă din România care a reușit deplasarea a 25.000 de suporteri, în alt oraș — la București, la finala Cupei României din 1998, contra Rapidului. Universitate Craiova rămâne una dintre cele mai titrate echipe din România și poate cea mai iubită, nu doar datorită performanțelor, ci mai ales pentru frumusețea și curățenia morală de care a dat dovadă de-a lungul anilor.

Universitatea Craiova a fost campioana României de patru ori (edițiile 1973-1974, 1979-1980, 1980-1981și 1990-1991), vicecampioană în 5 ediții (1972-1973, 1981-1982, 1982-1983, 1993-1994 și 1994-1995), a câștigat Cupa României de șase ori (în edițiile 1976-1977, 1977-1978, 1980-1981, 1982-1983, 1990-1991 și 1992-1993), iar de alte 5 ori a fost finalistă a Cupei României (edițiile 1974-1975, 1984-1985 , 1993-1994, 1997-1998 și 1999-2000).

În Cupa Campionilor Europeni, în sezonul 1981-1982, Universitatea Craiova a avut rezultate remarcabile: FC Universitatea Craiova — Olympiakos Pireu 3-0, Olympiakos Pireu — Universitatea Craiova 2-0, BK Copenhaga — Universitatea Craiova 1-0, Universitatea Craiova — BK Copenhaga 4-1, Universitatea Craiova — Bayern Munchen 0-2, Bayern Munchen — Universitatea Craiova 1-1, precum și în Cupa UEFA, în sezonul 1982-1983: Universitatea Craiova — AC Fiorentina 3-1, AC Fiorentina — Universitatea Craiova 1-0, Shamrock Rovers Dublin — Universitatea Craiova 0-2, Universitatea Craiova — Shamrock Rovers Dublin 3-0, Girondins Bordeaux — Universitatea Craiova 1-0, Universitatea Craiova — Girondins Bordeaux 2-0, după prelungiri, FC Kaiserslautern — Universitatea Craiova 3-2, Universitatea Craiova — FC Kaiserslautern 1-0, Benfica Lisabona — Universitatea Craiova 0-0, Universitatea Craiova — Benfica Lisabona 1-1. 

După aceste două parcursuri cu totul excepționale, unice pentru fotbalul românesc până în acel moment, echipa care urma să scrie istorie în fotbalul românesc și cel internațional, formată din Boldici, Lung, Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Crișan, Donose, Cămătaru, Geolgău, Cârțu, Irimescu, Purima și Ciupitu, antrenori fiind Constantin Oțet și Valeriu Ivan, a primit pe merit titulatura de „Craiova Maxima”.

A devenit prima echipă din Romania care a eliminat o reprezentantă a Angliei, pe Leeds United, în 1979, care a eliminat o reprezentantă a Germaniei, pe FC Kaiserslautern, în 1983, care a participat 10 ani la rând în cupele europene.

Înființată în 1948, la inițiativa unui grup de profesori și studenți, s-a numit Clubul Sportiv Universitar Craiova (CSU Craiova) și a aparținut Asociației Naționale a Studenților din România (ANSR). Prima echipă aliniată de Universitatea Craiova, în 1948, a fost Dumitrescu — Rădulescu, Mihăilă I, Carli — Ozon, Mihăilă II — Sabin, Ilie, Bădescu, Tudor și Serghi, iar primul meci oficial a avut loc la 5 septembrie 1948, la Filiași. Aceasta zi a a rămas în istorie ca ziua de naștere a clubului oltean.

În 1950 a fost redenumită Știința Craiova, nume rămas și astăzi drag multor suporteri ai Universității Craiova, iar din 1966 până în prezent clubul se numește Universitatea Craiova.

Stadionul ”Tineretului”, cu o capacitate de maxim 15.000 locuri, pe care își desfășura meciurile de acasă, a devenit neîncăpător pentru suporterii care veneau în număr foarte mare să-și susțină echipa, astfel că s-a luat hotărârea construirii unui stadion mai mare. La 29 octombrie 1967 se inaugura noul ”Central”.

Și totuși, era neîncăpător și „Centralul”, la meciurile de acasă ale Universității, zeci de mii de oameni se înghesuiau să prindă un loc în tribune, veneau încă de dimineață la stadion (uneori chiar de seara), alte câteva mii rămânând în afara „Centralului”. Veneau suporteri nu doar din Craiova, ci din multe alte localități din România. Un aspect memorabil a avut în noaptea dinaintea meciului cu Dinamo, câștigat de Craiova cu 3-0, în 1975, când peste 500 de suporteri au dormit pe stadion, ca să fie siguri că vor vedea meciul de a doua zi din tribune. Antrenorul din acel sezon, Titi Teașcă, avea la ședințele de antrenament câte 1.000 de suporteri prezenți.

După 7 ani, pe „Central”, în ediția 1973-1974, Universitatea cucerește primul său titlu de campioană a României, Știința fiind pe locul întâi de la început până la sfârșitul sezonului, lucru foarte rar întâlnit în campionatul României. Echipa campioană, Oprea, Manta, Niculescu, Bădin, Deselnicu, Velea, Strâmbeanu, Ivan, Niță, Balaci, Berneanu, Țarălungă, Oblemenco, Bălan, Pană, Boc, Ștefănescu, Marcu, Stăncescu, Kiss, Chivu, Negrilă, Constantinescu, având antrenori pe Constantin Cernăianu și Constantin Oțet, este cea care a făcut „Centralul” să trăiască momente de extaz. De atunci echipei i s-a atribuit, de către poetul Adrian Păunescu, numele „Campioana unei mari iubiri”, des întâlnit în scandările de încurajare ale publicului oltean, nume care reflectă popularitatea echipei. 

Pentru campania de calificări și la Campionatul European de fotbal 1984 din Franța, Craiova a dat echipei naționale a României 14 jucători.

În sezonul 1990-1991 a câștigat totul: titlul de campioană, începând de la grupele de copii și juniori și până la echipa de tineret-speranțe și Cupa României. Din echipa mare au făcut parte atunci Prunea, Mănăilă, Săndoi, Adrian Popescu, Mogoșanu, Ciurea, Olaru, N. Zamfir, Badea, Pigulea, Cristescu, Craioveanu, Neagoe, Agalliu sau Ceaușilă, antrenori fiind Sorin Cârțu și Fane Cioacă.

Apoi, clubul se reorganizează, în 1991, prin desprinderea secției de fotbal din cadrul Clubului Sportiv Universitatea Craiova, luând naștere Asociația Sportivă Fotbal Club Universitatea Craiova.

În sezonul 1992-1993, Universitatea câștigă a șasea Cupă a României, antrenor fiind Marian Bondrea.

După moartea celui mai iubit dintre jucătorii echipei, Ion Oblemenco, la 1 septembrie 1996, s-a luat hotărârea ca stadionul să preia numele idolului din Bănie. 

A urmat o perioadă foarte dificilă, de decădere a dominației oltene. Mai întâi, clubul a fost condus de Gheorghe Nețoiu, simpatizant și, ulterior, acționar al echipei Dinamo București, marea rivală a Craiovei. În anul 2002 are loc o nouă reorganizare a clubului, în societate comercială, Fotbal Club Universitatea Craiova SA, consecință a noii legi a sportului, 69/2000. În ediția de campionat 2004-2005 echipa a retrogradat după 41 de ani fără întrerupere pe prima scenă fotbalistică a țării. Oltenia ajunsese în pragul disperării, iar suporterii trăiau o dramă.

După ce toți jucătorii echipei au fost vânduți de patronul Gheorghe Nețoiu, majoritatea mergând la Dinamo, Universitatea Craiova a refuzat compromisul cumpărării unui loc în Divizia A și a luat-o de la zero, creând o nouă echipă. La finalul ediției 2005-2006, petrecută în Divizia B, Universitatea s-a întors în primul eșalon, după un sezon în care a suferit și a luptat cu mândrie și cu onoare, depășind orice obstacol, alături de suporterii ei. În 19 mai 2006 întreaga Oltenie fotbalistică era extaziată, Știința era din nou în A.

În iulie 2011, FRF a exclus din toate competițiile clubul de fotbal Universitatea Craiova. În urma acestei decizii de dezafiliere la FRF, clubul a pierdut circa 40 de jucători, iar în sezoanele 2011-2012 și 2012-2013 nu a participat în nicio competiție. În 2013, au fost înființate în același oraș două cluburi care se revendică drept continuatoare ale Universității Craiova: FC Universitatea Craiova, deținut de Adrian Mititelu, și CS Universitatea Craiova, susținut de Primăria Municipiului Craiova. Echipa clubului CS Universitatea Craiova a fost înscrisă direct în Liga a II-a, în vara anului 2013, având aceleași culori — alb și albastru — și jucând meciurile de acasă pe același stadion, „Ion Oblemenco”. Echipa a promovat în Liga I la finalul sezonului 2013-2014, unde activează în prezent.

După ce clubul FC Universitatea Craiova s-a reînscris în 2013 în competiția Ligii a II-a, și-a întrerupt din nou activitatea în luna martie 2014, din cauza problemelor financiare. În 9 aprilie 2014, a fost dizolvat printr-o decizie a Tribunalului Brașov, iar în mai 2014 Fotbal Clubul Universitatea Craiova s-a reorganizat prin societatea nou înființată, Fotbal Club U Craiova SA.

Referitor la adevărata continuatoare sau, mai exact, adevărata Universitatea Craiova, părerile în rândul suporterilor sunt împărțite. Unii susțin că noua echipă CS Universitatea Craiova este continuatoarea echipei secției de fotbal Universitatea Craiova, în timp ce alții susțin că FC Universitatea Craiova este adevărata echipă și, chiar dacă nu mai activează pe teren, rămâne pentru totdeauna în inimile lor.

Pentru orice iubitor de fotbal, fie că este el craiovean, oltean, rapidist, stelist, dinamovist ori petrolist, nu există decât o singură Universitatea Craiova. Aceea care aducea bucurie în inimile a milioane de români, la începutul anilor ’80, aceea care câștiga eventul în anul 1991, cea care se lupta de una singură (fără ajutor din partea nimănui, așa cum erau alte echipe avantajate) cu forțele sportive create de fostul regimul — Steaua și Dinamo, pe care chiar le învingea pe propriile stadioane. Aceea care se lupta și învingea și marile puteri ale Europei în Cupa UEFA și la ale cărei goluri marcate, revăzându-le, și astăzi suporterilor le dau lacrimi și se cutremură până în străfundul sufletului.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns