Fenomenul de la Maglavit, locul unde în 1935 ciobanul surdo-mut Petrache Lupu, sărac lipit, dar de o mare curățenie sufletească, a convins sute de mii de pelerini că lui i s-a arătat Dumnezeu, rămâne un fenomen unic în istoria creștinismului.
Iar ciobanul poate nu ar fi fost crezut de nimeni dacă mutul nu ar fi vorbit dintr-odată și a putut spune lumii că i s-a arătat Moșul și i-a cerut să le spună tuturor că dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la biserică, dacă nu se apropie de El, atunci va fi foc.
„Fenomenul de la Maglavit nu a fost un fenomen local, al doljenilor, al oltenilor, ci a cuprins, în 1935, întreaga Românie și nu numai. Dumnezeu nu se mai arătase oamenilor de pe vremea lui Moise. Deci de 3.500 de ani Dumnezeu nu a mai vorbit cu oamenii până la Petrache Lupu. Este un moment deosebit, un moment de răscruce în istoria creștinismului, în istoria neamului nostru românesc, ca Dumnezeu să coboare pe pământ, să vorbească cu omul său ales, ciobanul vizionar Petrache Lupu. Îl putem numi cioban vizionar, pentru că într-adevăr ceea ce le-a spus el oamenilor în anii aceia, ceea ce li s-a întâmplat și după aceea adeveresc că la Maglavit a fost o arătare dumnezeiască, o teofanie, așa cum spune Biserica noastră. Este un fenomen unic în istoria creștinismului și chiar în istoria umanității”, a declarat, pentru AGERPRES, protosinghel Vladimir Dărângă, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane „Sf.Dumitru” din Craiova, fost stareț al Mânăstirii Maglavit.
După ce Moșul cel strălucitor, cu „miros nemaiîntâlnit la nicio altă floare de câmp sau de grădină”, i s-a arătat lui Petrache Lupu, vestea s-a răspândit ca fulgerul nu numai în sat, ci în toată țara, iar Maglavitul a devenit loc de pelerinaj unde țăranul cioban vorbea odată și la 100.000 de oameni. La 14 septembrie 1935, când pe locul unde Dumnezeu i s-a arătat lui Petrache s-a pus piatra de temelie a viitoarei biserici au plecat din Craiova trei trenuri, fiecare cu câte 25 de vagoane, pentru a aduce pelerini din toate colțurile țării, iar la stațiile CFR din București și Craiova se acordau reduceri de 50% la prețul biletelor. „Mulțimile fără număr pe care le-am văzut pe toate drumurile dinspre acest sat au curs în valuri mânate de văpaia credințelor străbune și de setea nestinsă de a trăi în fapte pe aceste dumnezeiești și strămoșești credințe (…) Am văzut cu propriii mei ochi bătrâni, tineri, femei cu prunci în brațe îngenunchiați pe locul unde s-a arătat Dumnezeu”, scria pr.dr.Dumitru Cristescu.
Dar orice situație care depășește puterea omului de a o percepe și de a o înțelege generează păreri pro și contra. „Dintre cei care au fost contra și care au negat această minune, foarte mulți argumentau că Dumnezeu nu se poate arăta oamenilor. Or, iată, am putea da un singur exemplu: când Dumnezeu i s-a arătat lui Moise pe muntele Sinai sub forma Rugului aprins, dar mai apoi în Cartea Ieșire, la capitolul 33, versetul 11 citim: de multe ori Dumnezeu cobora și vorbea cu Moise față către față. Deci, iată, că Dumnezeu se arată oamenilor. Mai mult, Petrache Lupu, atunci când a putut să descrie întâlnirea lui cu Moșul (el niciodată nu i-a spus Dumnezeu, ci i-a spus Moșul) — el fiind un om surdo-mut, și, printr-o minune, s-a întâmplat că el a putut să vorbească și vorbea și la 100.000 de oameni odată și să fie ascultat și înțeles, a explicat așa cum l-a văzut el. Și era exact descrierea pe care o face proorocul Daniel în cartea sa la capitolul 7, versetul 9, și mai apoi chiar Sf.Apostol și Evanghelist Ioan, capitolul 1, versetul 14, când îl descriu pe Cel vechi de zile, Cel vechi de zile fiind tot Dumnezeu: un bătrân cu barbă albă ca laptele și cu părul ca lâna, cu hainele albe luminoase. Exact așa l-a descris Petrache Lupu pe Moșul. Deci el, un analfabet, care nu citea și care nu putea să vorbească, nu avea de unde să-l descrie atât de frumos pe Moșu decât sub insuflare dumnezeiască și nu avea decât să redea ceea ce văzuse în chip adevărat”, mai spune părintele Dărângă.
La Maglavit nu au venit însă numai oamenii simpli sau cei aflați în suferință, ci și savanți, scriitori, jurnaliști și chiar doctori pentru a-l consulta pe Petrache Lupu dacă este sau nu sănătos fizic și mai ales psihic. „La Maglavit au ajuns și foarte mulți specialiști, inclusiv din lumea medicală, cum ar fi fost celebrul doctor Gheorghe Marinescu, întemeietorul școlii de neurologie din România și unul dintre cei mai mari savanți. A venit la Maglavit și l-a consultat pe Petrache Lupu, fiindcă foarte mulți îl declarau bolnav psihic, retardat, chiar bolnav veneric. Gheorghe Marinescu l-a consultat și a declarat că este sănătos, atât fizic cât și psihic. Există mărturii ale fiicei lui Gheorghe Marinescu, care a trăit până de curând, potrivit cărora de multe ori tatăl ei atunci când avea dificultăți în probleme grele neurologice se consulta cu Petrache Lupu. Venea la Maglavit sau îl aduceau la București. Mai apoi, marii teologi din vremea aceea au mers la Maglavit. Mă refer în primul rând la părintele Dumitru Stăniloaie, cel mai mare teolog al secolului XX, care a venit la Maglavit, a stat câteva zile, și în urma celor văzute a publicat câteva articole în Ziarul Telegraful Român, ziarul Arhiepiscopiei Sibiului, și mai apoi le-a adunat în volumul „Ortodoxie și românism”, în capitolul „Încercare despre teofanii”, unde vorbește despre cazul de la Maglavit și argumentează științific, teologic, istoric că la Maglavit a avut loc o adevărată teofanie. Apoi Nichifor Crainic, marele profesor de teologie Irineu Mihălcescu, mai târziu Mitropolit al Moldovei, chiar Petre Țuțea, Tudor Arghezi, Marin Preda, vorbesc cu admirație despre Petrache Lupu și despre fenomenul de la Maglavit”, afirmă Vladimir Dărângă.
Mesajele „Sfântului de la Maglavit”, așa cum îl numeau oamenii, care i-a prezis chiar și generalului Ion Antonescu că va pierde războiul, au fost oprite de regimul comunist care vedea la Maglavit un pol al misticismului care trebuia desființat. „După război, comuniștii au încercat să denatureze, să desființeze acest fenomen. Maglavitul devenise în acea perioadă, pentru ei, „polul misticismului” care trebuia desființat fizic prin dărâmarea construcțiilor care s-au făcut acolo, prin ararea întregii suprafețe a mânăstirii. Curtea mânăstirii s-a arat și în locul ruinelor s-au plantat stejari. Activitatea de desființare s-a dus însă și prin propagandă, prin comunicate denigratoare, așa-zis științifice, publicate în presa vremii la adresa Maglavitului, a misticismului, a ocultismului, după cum spuneau ei. Se ajunsese să fie condamnat preotul satului, Nicolae Bobin, pe motiv că el ar fi fost cel care l-a învățat pe Petrache Lupu să spună acele „minciuni”, cum ziceau ei”, povestește Vladimir Dărângă.
Și pentru a se convinge că șterg orice urmă, în anii ’50 primii pionieri ai țării au venit la Maglavit și pe locul proaspăt arat au plantat lăstari de stejari în pământul nisipos din Lunca Dunării, unde nu erau decât păduri de salcâmi. „Și iată că Dumnezeu a făcut acolo o altă minune: stejarul s-a prins chiar acolo în Lunca Dunării, în pământul acesta nisipos care acum 10.000 de ani a fost albia Dunării. În toată zona nu există stejar, doar în curtea Mânăstirii Maglavit. În rest, mânăstirea este înconjurată de o pădure imensă de salcâmi de 1.200 hectare”, spune Vladimir Dărângă.
După 1989, Mânăstirea Maglavit a fost finalizată, însă fenomenul a fost diminuat. „Din păcate, atunci când omul intervine într-un mod brutal, grosolan, fără credință, Dumnezeu se dă la o parte. Dorința multor oameni de a se îmbogăți de pe urma acestui fenomen și a suferințelor omenești care își căutau alinarea la Maglavit, a conducerii ateiste a României, materialiste, a făcut ca fenomenul, lăsat pe plan uman, să fie diminuat. După Revoluție s-a revigorat viața mânăstirească, s-a început atunci și s-a reușit finalizarea bisericii monumentale, adevărată catedrală a Olteniei, construită după planurile arhitectului Dumitru Ionescu Berechet, un mare arhitect din perioada interbelică care ne-a lăsat lucrări foarte frumoase și reprezentative pentru istoria arhitecturii ortodoxe românești, cum ar fi Biserica Parcul Domeniilor din București, cunoscută sub denumirea de Mânăstirea Cașin, Biserica Sf.Vineri Nouă din Bld.Titulescu, tot din Capitală, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Constanța, Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Hunedoara, Așezămintele Românești de la Ierusalim, Palatul Patriarhal, clădirea fostei Prefecturi a județului Muscel și Mânăstirea de la Maglavit, care în 1990 era singura rămasă neterminată. Din fericire, a vrut Dumnezeu ca în acești 25 de ani să se reușească terminarea bisericii și viața monahală să-și reia cursul ei firesc, încet, încet, astfel încât acum acolo în sudul țării, lângă Dunăre, avem o mânăstire unde oamenii pot veni să se închine, să se roage și să viziteze locul acesta unde Dumnezeu a coborât pe pământ”, mai spune protosinghelul Vladimir Dărângă.
Potrivit fostului stareț al Mânăstirii Maglavit, acest loc este unic pe pământ și trebuie să-i dăm importanța cuvenită. „Aș putea face o comparație, așa cum a făcut și Gheorghe Marinescu acum 70 de ani cu Lourdes. Gheorghe Marinescu, în urma celor văzute la Maglavit, a scris cartea „De la Lourdes, la Maglavit” făcând comparație între minunea de la Maglavit și minunea de la Lourdes atunci când Maica Domnului i s-a arătat păstoriței Bernadette. Aș vrea să subliniez că Dumnezeu sau Maica Domnului se arată păstorilor, ciobanilor. Primii care au aflat vestea Nașterii Mântuitorului au fost păstorii, Moise era păstor, fecioara Bernadette — păstoriță, la Fatima cei trei copii erau păstori, ciobanul Petrache Lupu — păstor cu oile sale. Poate pentru că ei sunt mai apropiați de cele sfinte, sunt în singurătate, în natură, mai aplecați, probabil, către rugăciune. Sigur, celor care au și inima curată”, concluzionează Vladimir Dărângă.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.