”Oricât voi trăi și oriunde va fi să mor, voi rămâne băileștean până în străfundul sufletului”, spunea odată Amza Pellea al cărui nume ne duce cu gândul la Mihai Viteazul, la Decebal, la Ipu, la Nea Mărin, la multe alte personaje pe care le-a interpretat, dar și la Băilești.
Și dragostea marelui actor pentru oamenii din Băilești, localitate de care se simțea indestructibil legat și al cărei nume l-a transformat în renume, a fost reciprocă, iar băileștenii știu să îi cinstească memoria cum se cuvine și să îl facă părtaș, alături de ei, la cele mai importante manifestări pe care le organizează peste an.
Casa de cultură din localitate, o stradă, o grădiniță și o școală poartă numele lui Amza Pellea, în parc a fost ridicată o troiță în memoria sa, în centrul localității a fost construită o fântână pentru el, pe casa în care s-a născut a fost amplasată o placă memorială, iar locuința în care a crescut a fost transformată în casă memorială.
„La Băilești, în 2008 a fost inaugurată Casa memorială ‘Amza Pellea’, an în care s-au comemorat 25 de ani de la moartea acestuia și s-au împlinit 100 de ani de când a fost ridicată această construcție. Proiectul a fost realizabil datorită localnicilor care au ajutat la amenajarea muzeului. În Casa Memorială ‘Amza Pellea’ pot fi văzute sute de fotografii, tablouri, diplome și obiecte personale care amintesc de marele actor. Dintre acestea au fost expuse lanseta cu care a pescuit ultima oară actorul, pălăria preferată a acestuia, o scrumieră și o tabacheră, precum și două ceasuri oprite la ora 7,25, oră la care Amza a plecat dintre noi la 12 decembrie 1983”, a declarat pentru AGERPRES primarul municipiului Băilești, Costel Pistrițu.
Printre obiectele care vorbesc de marele actor, în casa memorială se găsesc costumul popular și opincile lui Nea Mărin, zeci de obiecte tradiționale, precum o măsuță joasă, oltenească, cu trei picioare, pe care sunt așezate străchini, taiere și căni de pământ, înconjurată de două taburete tot de lemn, o furcă cu un caier de lână, două butoiașe pentru zaibăr, afișul sub forma bancnotei de 100 de dolari al filmului „Nea Mărin miliardar”, precum și fotografii cu Amza, cu soția actorului, Domnica, dar și cu fiica sa, Oana, sau cu prietenii.
Casa memorială, pe care autoritățile locale au inclus-o recent într-un proiect nou cu scopul de a o pune mai bine în valoare, poate fi vizitată, aici fiind în permanență o persoană care le poate prezenta vizitatorilor „casa în care a crescut și format pentru viață marele actor Amza Pellea”.
Și băileștenii, prin gesturile de normalitate pe care le fac, de la mic la mare, pe parcursul unui an în memoria lui Amza Pellea îți dau sentimentul nemuririi, că viața continuă frumos și că geniul din Băilești trăiește.
„În fiecare an, pe 7 aprilie, de ziua nașterii lui Amza, ne amintim de el: ne strângem cât mai mulți băileșteni și mergem la el la București, unde, alături de Oana, depunem flori la steaua actorului de pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului și participăm la slujba de pomenire din Cimitirul Bellu. De asemenea, de Zilele Băileștiului, ultima din cele patru zile ale manifestării care se desfășoară în fiecare an la sfârșitul lunii august, este dedicată actorului. ‘Amza Pellea ne cheamă la el’ este ziua în care fiii și fiicele Băileștiului, oriunde s-ar afla, sunt chemați acasă și ziua în care tinerii care doresc își pot oficia căsătoria acasă la Amza. Și la Sărbătoarea Zaibărului, care are loc în perioada 20-23 octombrie, Amza Pellea este prezent cu zaibărul său cu care dă startul concursului ‘Zaibărul conduce vinurile’. Iar pe 12 decembrie, ziua în care marele actor s-a ridicat la ceruri, organizăm ‘Șirul luminii lui Amza’: cetățenii cu candelele aprinse pleacă de la troița sa din centrul Băileștiului, merg în șir până la casa lui unde se aprinde o candelă, moment în care se aprind și luminile în oraș cu ocazia sărbătorilor creștine de iarnă. Un gest pentru Amza, cel care ne-a luminat atâția ani sărbătorile de iarnă și care astăzi ne lipsește foarte mult”, a spus primarul Costel Pistrițu.
Și chiar dacă la Băilești nu s-a făcut încă aeroport pe izlaz, așa cum îi promitea Nea Mărin miliardarului în filmul regizat de Sergiu Nicolaescu, cine ajunge aici este musai să bea un zaibăr, să mănânce un fir de praz și să treacă pe la Amza Pellea.
Amza Pellea s-a născut la 7 aprilie 1931, în Băilești, județul Dolj, într-o familie cu mulți copii. A absolvit cursurile Colegiului Național ”Carol I” din Craiova.
Reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul ”Nottara”, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s-a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.
Pe scena craioveană a realizat, în perioada stagiaturii (1957-1959), 14 roluri, între care Jack Worthing („O chestiune personală” de Al. Stein), Vedernikov („Ani de pribegie” de Aleksei Arbuzov), Vlădica Ilarion („Tudor din Vladimiri” de Mihnea Gheorghiu), comandantul vasului („Tragedia optimistă” de Vsevolod Visnevski), Bepe („Gâlcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni), Horatio („Hamlet” de Shakespeare), colonelul Dobre („Ecaterina Teodoroiu” de Nicolae Tăutu), Otto Katz („Soldatul Svejk” de Hasek), Esteban („Fântâna turmelor” de Lope de Vega).
Pe scena Teatrului de Comedie a creat alte personaje, printre care Brettschneider („Svejk în al Doilea Război Mondial” de Brecht — 1962), Pietro („Umbra” de E. Svart — 1963), Manole („Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu — 1964), subcomisarul („Capul de rățoi” de G. Ciprian — 1966), Platonov („Un Hamlet de provincie” de Cehov — 1967), Voievodul Basarab („Croitorii cei mari din Valahia” de Al. T. Popescu — 1969), Noah („Arca bunei speranțe” de Ion D. Sârbu — 1970), Hrisanide („Interesul general” de Aurel Baranga — 1972), Hickok („Buffalo Bill și indienii” de A. Kopit — 1973).
Pe scena Teatrului Național din București le-a dat viață lui Petre Dinoiu („Comoara din deal” de Corneliu Marcu — 1977) și lui Vlad Țepes („A treia țeapă” de Marin Sorescu — 1979).
A fost interpretul lui Nea Mărin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i-a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie. Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice, cât și contemporane, precum și personaje din repertoriul clasic.
A câștigat, în 1977, premiul de interpretare masculină, pentru cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manolache Preda) din filmul „Osânda”, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după „Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa.
A murit la 12 decembrie 1983, în București, la vârsta de 52 de ani.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.